Chez Maria

Îmi doresc o lume în care oamenii să se iubească necondiţionat! Pace şi lumină să avem fiecare în suflete! Si toate acestea pentru ca ,,noi toţi – fiinţele umane, vegetaţia sau praful cosmic – dansăm după o muzică misterioasă, intonată din depărtări de un flautist invizibil”

Albert Einstein

Cunoşti o femeie, o vezi, o auzi, constatând o serie de calităţi şi defecte, distrat şi în treacăt sau atent şi cu dinadins, te desprinzi să rămâi “tu”în prezenţa ei, adică spectator mai mult sau mai puţin atras de spectacolul feminităţii ei, o critici mental, o apreciezi uneori şi o accepţi treptat, aflând cum e frumoasă, cum e deşteaptă sau medicocră, având surprize agreabile şi dezamăgiri supărătoare, până când într-o zi, simţi că mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abia îl ştii numai tu.

Bătaia de inimă, pe care ţi-o dă acest secret, te face să respiri adânc propriul tău suflet în care au apărut arome mai misterioase decât cele aduse de sevele pământului. Întinzi braţele spre primăvara lor. Iubeşti. Şi femeia de mult cunoscută îţi apare nouă, din clipa în care ai întâlnit-o.

I.Teodoreanu -”Lorelei”

Cirip-cirip, totul e verde si inflorit, so e clar..primavara a sosit!

Numa’ ca sunt obosita. De o vreme incoace nu reusesc sa parasesc camera asta intunecata a deprimarii; am reusit sa o mobilez ultra-modern, e in trend cu primavara: prin fereastra noua patrunde o lumina puternica care imi micsoreaza pupilele plictisite si atipite de aceasta vreme care ne ia la misto de la o vreme; scaunele sunt oasele mele vejtejite de atata stagnare, televizorul zilei de ieri plus ziua de azi, etc.ma plictiseste…NU AM CHEF DE NIMIC! ..si acum ar trebui sa fredonez VAMA VECHE,.. mai bine o ascult sa ma afund si mai rau in starea asta de nestare..

Ciudata stare, avand in vedere ca intotdeauna pledez pentru buna dispozitie,energie, viata, frate!

Aproape in fiecare an sunt asa in perioada asta, si mereu uit de ce am starea asta..cauza?? Nu stiu. Inexplicabil. Cica specialistii o numesc “Astenie de primavara”.

Auzim peste tot de astenie, acea stare de slabiciune generalizata cauzata de schimbarile de temperatura si de lumina in exces, pe care le aduce cu ea primavara. Ceea ce putini dintre noi stiu insa este ca, de multe ori, in locul asteniei se instaleaza depresia, o afectiune mult mai serioasa.

Cati nu se plang in perioada asta de lipsa tonusului, de un “nu am chef de nimic”constant, de o stare de rau inexplicabila? Cati ne aruncam in butoiul melancoliei, voluntar? Eu in mod cert.

Cauzele unei astenii sunt multiple. Nu le mai enumar, deoarece vreau sa o uit. Prefer sa ofer cadou linkuri.

Cum tratam astenia de primavara

Astenia de primavara

Combaterea asteniei

Vine, vine primvara

Se asterne in toata tara

Floricele pe campii

Hai sa le adunam copii.

In copilarie nu imi aduc aminte sa fi trait aceste simptome de astenie, in schimb traiam la maxim acest cantec.

Vreau sa redevin copil, acum!!!

Aseara cand incepusem sa scriu despre aceasta stare a mea, eram intr-o cumplita nestare..acum pentru o clipa simt cum se lumineaza camera. Nu mai e intunecata, si nici deprimata.

Gata sunt “copil”.Vreau sa mentin starea asta. De fapt, noi suntem sefii propriilor noastre stari! Insa aceasta fraza merita alta fila de jurnal!

Asa ca…”vine, vine primavaraaa!”

daca vrei sa ma prinzi in flagrant acum e momentul!…m-am hotarat sa barfesc Bucurestiul, intrucat merita si el o slefuire creativa si un cuvant de alint sau un repros..caci e al nostru pana la urma urmei..frumos, trist,alb, negru, fitos,trendy-flendy,libertin,curcubeu, si tot ce mai vrea el sa fie…

e un proiect interesant…ma bucur ca m-am alaturat si eu povestii..

fii “pe urmele pasilor”cu mine..si mai baga si un vot daca iti convine!

recomand calduros linkul drag mie : Povestind Bucurestiul

Conturez imagini pierdute în minte, neclintite, întipărite, pentru a le face simţite..
Devin amintiri legănate de vânt pe prispa iubirii,
necontenite de gând în somnul luminii…
Te astept,iubite să îmi păstrezi neclintite
gândurile ferite de iubirea ta,ocrotite..

Ţin în palmă strâns amintirile primite din anii de viată
Ce imi aduk aminte..sunt fără cuvinte…
Contemplez tabloul fericirii împlinite, ceea ce imi transmite
Sunt amintirile…fără cuvinte..

Rămân un veac şi jumătate în minte, păstrează euforia sentimentului de dinainte…
Le retrăiesc cioplite în lemnul arborelui sădit în minte..
Arborele creşte în lumina vieţii..stă şi mă priveşte
Privirile se întâlnesc, căpătând un sens…
Din nou creez…abia aştept să retrăiesc…

….Fără cuvinte…..