Chez Maria

Pendientes colorados empiezan a jugarse de nuevo con los corazones de las mujeres apasionadas por la belleza interior y exterior de los que bailan con los dedos, mientras que tocan las orejas y los cuellos también.

Adulmecă privirile din jur lăsându-te fără respiraţie în timp ce o priveşti cu sufletelul inundat de sentimentele iubirii contopite de căldura împlinirii fără de care ne-am consuma energia rostului, al fiinţei în descoperirea căii nefiinţei..
Preţul ei este încrederea, sârguinţa şi iubirea de care ai dat dovadă când ai construit-o cu aceleaşi mânuţe cu care ai şi purtat-o pentru a te făli, pentru a-ţi dovedi ţie ca de fapt tu eşti singurul care te poţi face fericit, îţi poţi construi sentimentul de bine, de încredere.

Dacă nu ştiţi despre ce am vb mai sus, vă las sa ghiciţi..e foarte simplu fiţi recunoscători pentru ceea ce aveţi şi inovaţi-va propriul stil…pentru mine un prim ex ar fi chiar bijuteriile de mai jos ..enjoy

“O parte din timp ne este răpita, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorată neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă, cea mai mare parte a vieţii o pierdem făcând ce nu trebuie, mare parte, nefăcând nimic, întreaga viaţă, făcând altceva decât aspiram să facem.” (Seneca)

… datul firii noastre muritoare ne face sa ne jucam Viata la ruleta Timpului … uneori castigam … prieteni … iubiri … urmasi … si daca Pierderea Finala n-o putem evita, aproape toate celelalte “pierderi” cad in responsabilitatea noastra … sunt atatea locuri de vazut … atatea sentimente de incercat … atatia oameni de cunoscut … incat pana la urma Risipa ne este adevaratul inamic …
… cateodata poti sa nu faci nimic … si cateodata poti sa faci ce nu trebuie … dar, prietena draga, nu uita ca Totul se implineste … atunci cand ii vine Timpul !… asa ca pretuieste-ti Aspiratiile si Dorintele … si nu le lasa in Nefiinta … FACAND ALTCEVA !…

Pamantul te iubeste si iti ofera totul! daruieste-i acelasi lucru!viata iti inconjoara sufletul abundent de iubire nascut din abundenta de implinire cand respira trandafiriul bucuriei aruncat in cascada libertatii inconjurata de valurile muzicale aruncate peste crengile imbratisate in casute de randunici ce rostesc necontenit “cirip-cirip” pentru a raspandi plecarea primaverii catre iarna pinguinilor indragostiti in polul iubirii, visatori catre razele soarelui ce oglindesc un nou zambet terestru!

Pastreaza-ti visele vii. Intelege ca pentru a realiza ceva trebuie sa ai credinta si incredere in tine, viziune, munca, determinare si daruire. Aminteste-ti ca toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.

Gail Devers

Citeste-mi visele in continuare…

Îmi doresc o lume în care oamenii să se iubească necondiţionat! Pace şi lumină să avem fiecare în suflete! Si toate acestea pentru ca ,,noi toţi – fiinţele umane, vegetaţia sau praful cosmic – dansăm după o muzică misterioasă, intonată din depărtări de un flautist invizibil”

Albert Einstein

Cunoşti o femeie, o vezi, o auzi, constatând o serie de calităţi şi defecte, distrat şi în treacăt sau atent şi cu dinadins, te desprinzi să rămâi “tu”în prezenţa ei, adică spectator mai mult sau mai puţin atras de spectacolul feminităţii ei, o critici mental, o apreciezi uneori şi o accepţi treptat, aflând cum e frumoasă, cum e deşteaptă sau medicocră, având surprize agreabile şi dezamăgiri supărătoare, până când într-o zi, simţi că mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abia îl ştii numai tu.

Bătaia de inimă, pe care ţi-o dă acest secret, te face să respiri adânc propriul tău suflet în care au apărut arome mai misterioase decât cele aduse de sevele pământului. Întinzi braţele spre primăvara lor. Iubeşti. Şi femeia de mult cunoscută îţi apare nouă, din clipa în care ai întâlnit-o.

I.Teodoreanu -”Lorelei”

Conturez imagini pierdute în minte, neclintite, întipărite, pentru a le face simţite..
Devin amintiri legănate de vânt pe prispa iubirii,
necontenite de gând în somnul luminii…
Te astept,iubite să îmi păstrezi neclintite
gândurile ferite de iubirea ta,ocrotite..

Ţin în palmă strâns amintirile primite din anii de viată
Ce imi aduk aminte..sunt fără cuvinte…
Contemplez tabloul fericirii împlinite, ceea ce imi transmite
Sunt amintirile…fără cuvinte..

Rămân un veac şi jumătate în minte, păstrează euforia sentimentului de dinainte…
Le retrăiesc cioplite în lemnul arborelui sădit în minte..
Arborele creşte în lumina vieţii..stă şi mă priveşte
Privirile se întâlnesc, căpătând un sens…
Din nou creez…abia aştept să retrăiesc…

….Fără cuvinte…..