Chez Maria

Culoarea revine in sufletele vii conturate de armonia perfecta a luminilor eliberate de noi orizonturi. Este toamna, dar sa nu uitam primavara din noi ce ne prinde suspinand la primele semne de frunze cazatoare.

Bulevardul intampina damele cochete ce se avanta in dansurile frunzelor cazatoare fara de care nu ar mai fi zambitoare in acest soare de octombrie timpuriu.

Buticurile le intampina gusturile extravagante in care se pierd cu privirea la bijuteriile mumoase ce declanseaza feminitatea convinsa intampinata de sentimente calde ce dau clasa stilului vestimentar.

Povestea continua in partea a treia maine. Acum va invit sa va desfatati privirile in micutele bijoux ce ne insenineaza zambetele feminine intr-un tablou concret de iubire… galeria de poze va asteapta aici

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vei fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.
Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Paulo Coehlo

Un pui blond iese la lumină în miez de noapte,

Nu ştie ce îl asteaptă, dar se zbate…

În descoperiri de noi mirosuri şi orizonturi,

Spre o viaţă cu noi locuri.

E pur ca un ghiocel răsărit în primavară,

Plin de  iubire şi dăruire,

Aflat  intr-o constanta inflorire.

E un dar divin liber,

Invelit de aripi senine,

Cu care zboara in nestire..etern..

E un bebe mic, ce deja invata

…CE E VIAŢĂ!

libertatea de a colora infinitul sufletului atins de perfectiunea energiei ce imi calauzeste pasii in aceasta viata terestra si nu numai….

daca vrei sa ma prinzi in flagrant acum e momentul!…m-am hotarat sa barfesc Bucurestiul, intrucat merita si el o slefuire creativa si un cuvant de alint sau un repros..caci e al nostru pana la urma urmei..frumos, trist,alb, negru, fitos,trendy-flendy,libertin,curcubeu, si tot ce mai vrea el sa fie…

e un proiect interesant…ma bucur ca m-am alaturat si eu povestii..

fii “pe urmele pasilor”cu mine..si mai baga si un vot daca iti convine!

recomand calduros linkul drag mie : Povestind Bucurestiul